Noutăți
Cinci decenii însângerate
„(...) Poate că ar fi mai bine să vorbim despre cele cinci decenii însângerate. Din mijlocul secolului trecut şi până în primul deceniu al secolului nostru pentru şcoală şi biserică în limba română au murit mii de aromâni. Aici puteam să evoc istorii cumplite cu biserici arse, prădate, turme şi oameni ucişi. Prefer să prezint însă o întâmplare care pendulează între tragic şi burlesc. Suntem la sfârşitul secolului trecut la înmormântarea unui tânâr. Se numea Hrista Dumata. Neamul lui fusese risipit de trupele lui Ali Paşa. Tatăl ajunsese la Molovişte. Pentru că vorbea greceşte i se spunea Grecul. Restul familiei păstrase numele de Dumata şi se stabilise în Gopeş. După câţiva ani se regăsesc toţi în Bitolia cu gând să prindă rădăcini. La Bitolia, de Paşti preotul striga Hristos a-nviat! în biserică în şase limbi. Societate cosmopolită cu o comunitate aromână foarte numeroasă. Iar Hrista Dumata a fost un băiat bun dar fără noroc. S-a îmbolnăvit de tuberculoză şi spitalul i-a refuzat orice îngrijire având în vedere că avea un frate ai cărui copii frecventau şcoala românească. Pe moarte fiind, Hrista a cerut să fie îngropat în cimitirul românesc, unde odihneau deja Apostol Mărgărit şi un jandarm din Pleasa. Preotul român din Gopeş întârzia să vină. În schimb, la casa mortului s-au prezentat cu promptitudine un reprezentant al patriarhiei cu câţiva jandarmi şi preotul grecoman gata să facă serviciul religios. Văzându-i, fratele lui Hrista, cel cu copiii la şcoala românească, le-a răcnit să iasă afară imediat. S-a opus până a fost arestat. Unul din fiii lui şi nevastă-sa, Constandina, s-au aruncat asupra preotului să-l bată. A urmat intervenţia doamnei Mia Pineta, fiica lui Apostol Mărgărit, care pentru ceea ce a spus a fost grav insultată de jandarmii care săreau înainte şi înapoi peste mort. În fine, Constantina, cumnata lui Hrista, l-a luat de barbă pe arhiereu şi l-a aruncat pe scări în strigătele oamenilor care ţipau în toate limbile pe care le ştiau: dişari dispoti, oxo despoti, nadvor vladica, nafoara, afara... Cearta s-a prelungit şi, pentru că trupul mortului se degrava văzând cu ochii, cele două părţi au căzut de acord să-l îngroape undeva mai deoparte, pe un teritoriu neutru, până când vine turcul să decidă de partea cui este dreptatea. Burlescul, după părerea mea, pune în evidenţă contradicţiile toate. Sute de ani în Balcani a contat dacă eşti creştin sau musulman. Acum, mai duşman decât turcul este preotul ortodox care slujeşte în altă limbă..."
Irina Nicolau
Dilema, nr. 48, 10-16 decembrie 1993
„(...) Poate că ar fi mai bine să vorbim despre cele cinci decenii însângerate. Din mijlocul secolului trecut şi până în primul deceniu al secolului nostru pentru şcoală şi biserică în limba română au murit mii de aromâni. Aici puteam să evoc istorii cumplite cu biserici arse, prădate, turme şi oameni ucişi. Prefer să prezint însă o întâmplare care pendulează între tragic şi burlesc. Suntem la sfârşitul secolului trecut la înmormântarea unui tânâr. Se numea Hrista Dumata. Neamul lui fusese risipit de trupele lui Ali Paşa. Tatăl ajunsese la Molovişte. Pentru că vorbea greceşte i se spunea Grecul. Restul familiei păstrase numele de Dumata şi se stabilise în Gopeş. După câţiva ani se regăsesc toţi în Bitolia cu gând să prindă rădăcini. La Bitolia, de Paşti preotul striga Hristos a-nviat! în biserică în şase limbi. Societate cosmopolită cu o comunitate aromână foarte numeroasă. Iar Hrista Dumata a fost un băiat bun dar fără noroc. S-a îmbolnăvit de tuberculoză şi spitalul i-a refuzat orice îngrijire având în vedere că avea un frate ai cărui copii frecventau şcoala românească. Pe moarte fiind, Hrista a cerut să fie îngropat în cimitirul românesc, unde odihneau deja Apostol Mărgărit şi un jandarm din Pleasa. Preotul român din Gopeş întârzia să vină. În schimb, la casa mortului s-au prezentat cu promptitudine un reprezentant al patriarhiei cu câţiva jandarmi şi preotul grecoman gata să facă serviciul religios. Văzându-i, fratele lui Hrista, cel cu copiii la şcoala românească, le-a răcnit să iasă afară imediat. S-a opus până a fost arestat. Unul din fiii lui şi nevastă-sa, Constandina, s-au aruncat asupra preotului să-l bată. A urmat intervenţia doamnei Mia Pineta, fiica lui Apostol Mărgărit, care pentru ceea ce a spus a fost grav insultată de jandarmii care săreau înainte şi înapoi peste mort. În fine, Constantina, cumnata lui Hrista, l-a luat de barbă pe arhiereu şi l-a aruncat pe scări în strigătele oamenilor care ţipau în toate limbile pe care le ştiau: dişari dispoti, oxo despoti, nadvor vladica, nafoara, afara... Cearta s-a prelungit şi, pentru că trupul mortului se degrava văzând cu ochii, cele două părţi au căzut de acord să-l îngroape undeva mai deoparte, pe un teritoriu neutru, până când vine turcul să decidă de partea cui este dreptatea. Burlescul, după părerea mea, pune în evidenţă contradicţiile toate. Sute de ani în Balcani a contat dacă eşti creştin sau musulman. Acum, mai duşman decât turcul este preotul ortodox care slujeşte în altă limbă..."
Irina Nicolau
Dilema, nr. 48, 10-16 decembrie 1993
Irina Nicolau
Dilema, nr. 48, 10-16 decembrie 1993
